Şapte uşi

La o uşă cu păcate
(Cum sunt toate...)
a bătut încetişor
mâna cea cu sfânt izvor
A bătut cu bunătate.
Însă omul, cu zăvor
era prins de Asmodeu
într-un somn adânc şi greu.

Şi-a bătut din nou la uşă
braţul dragostei divine.
- Cine bate? Cine bate?
- Eu sunt, Leul care vine;
astăzi Mielul blând şi mut,
dat la moarte pentru tine.
- Pentru mine? Cum se poate?
Dar ce crimă am făcut?
Eu nu mint, nu fac trafic,
casa nimănui nu stric,
nu mă-mbăt. Nu trag tutun,
nu mă cert, nu mă răzbun...
Eu sunt omul cel mai bun.
La biserică mă duc...
şi la Paşti...şi la Crăciun...
Biblia...am...răsfoit-o...
hăt, de când eram un ţânc...
Şi zicând acestea, gazda
adormi şi mai adânc.

Şi-a bătut în altă parte
Călătorul milenar
coborât de pe Calvar.
- Este cineva la uşă?
zise-o voce cu ţepuşă.
- Eu, Cuvântul ce dă Har.
- Cum? Aici? La mine-acasă?
Eu sunt foarte ocupat.
Treburile nu mă lasă
nici măcar nu stau la masă.
Mă iertaţi, dar nu descui.
Cine are timp de sfaturi,
treaba lui!

Şi-a bătut Isus la uşa 
unui om la fel de rău.
- Cine-i?
- Salvatorul tău.
- Salvator? Eu n-am nevoie!
Dacă-n cer, în tot înaltul,
la Iehova sau la Joe,
e un Rai mai sus de stele,
nu mă duc purtat de altul,
ci cu aripile mele!

Şi-a bătut la altă uşă
mâna marelui proscris.
Uşa s-a... întredeschis
- Cine-i şi cu ce dorinţă?
- Sunt de Tatăl Meu trimis
ca să vă aduc salvare
prin credinţă,
cum profeţii au prezis.
- Da, credinţa nu e rea...
Dar, de-i vorba de căinţă,
eu nu las credinţa mea!
Datina cea bătrânească!
Paştele cu miel, cu pască,
Anul Nou cu baclava,
peşte la Buna-Vestire.
Uite, asta-i mântuire!
Să mă las ca rătăciţii
de atâtea vechi tradiţii,
de petreceri bunăoară,
de minciuna...necesară...
de o glumă...de-o ţigară
şi...de tot ce se iveşte?...
Să se lase cine-o vrea!
Îl priveşte.
Eu nu las credinţa mea!

Şi din nou, Acel ce-mbie
a bătut la alt cămin.
- O, Stăpânul meu divin,
ce înaltă bucurie!
Ai venit din Empireu
ca să vizitezi în treacăt
pe-un nevrednic cum sunt eu.
Uite, Îţi sărut sandala
ca Maria din Magdala,
după cum Ţi se cuvine.
Şi-acum... du-Te şi împarte
Vestea bună mai departe.
Şi... mai vino pe la mine...

Şi Isus S-a dus să bată,
cu acelaşi dor în piept,
la o uşă depărtată.
- Domnul meu, de când Te-aştept!
Vino căci Ţi-am pregătit
o odaie miresmată
cea mai bună încăpere,
cu fotolii şi lăicere,
ca să stăm mai mult, mai mult...
Tu să-mi tâlcuieşti mistere,
eu să stau să Te ascult.
Intră dar, Lumină vie.
fagure de mângâiere!
Însă... n-aţinti prin casă...
ochii Tăi din alte sfere,
căci... e-atâta murdărie
prin unghere...

Iar la urmă Călătorul
a bătut la un pridvor.
Prin păienjenişuri sumbre
şi prin fum ameţitor,
se stârni un joc de umbre
şi se auzi un geamăt:
"Ajutor! Ajutor!"

Şi deodată
se cutremură pridvorul
de o luptă-nverşunată.
Ca năluci în văi deşarte,
umbrele loveau de moarte.
zăngăniră geamuri sparte.
Apoi uşa a fost dată
la o parte.

- Doamne, hoţii mă sugrumă.
Uite-mă cum mă legară.
Casa mea... era un templu,
un Eden, odinioară.
Dar prietenii cu mască
au ştiut să mă-mbrâncească
în orgie şi în viciu -
şi din templul meu făcură
o tavernă şi-un ospiciu.
Vino, Doamne, dă-i afară!

Şi Isus, luând în mână
bici de funii şi curele,
iată-L... face-un pas cu ele.
Sare uşa din țâțână.
Cade lanţul pe podele.
Fug ca şerpii prin ţărână
toţi prietenii de rele.
fuge pofta şi minciuna,
furtişagul şi beția,
îmbuibarea şi trufia;
fug... şi fug pe totdeauna.
- Sunt salvat! Sunt liber!
Casa mea a Ta e toată!
Nu mai pleci de-aicea Doamne,
niciodată!
Intră ca Stăpân pe veci.
Schimbă totul cum Îţi place,
dar de-aicea nu mai pleci!...

Fericit şi plin de pace,
Domnul iute Îşi sumete
mânecile Lui de in.
Zboară sticlele de vin,
veştejitele buchete,
scrumiere şi brichete,
toată spuma de venin.

Da. A fost învins duşmanul!
Se înalţă-n soare schele...
Cu luciri de baionete,
bate, bate târnăcopul
în perete.

Lumea, plină de mirare,
trecători, prieteni, neamuri,
toţi se-ntreabă: Ce-o fi oare?
Iar Zidarul le răspunde:
"Deocamdată, demolare!..."

…”trebuie să dăm informaţii împuterniciţilor despre tot ce se face în biserică”

„După moartea lui Stalin a fost declarată amnistia şi noi ne-am reîntors din deportare acasă, la Reazan. În acelaşi an l-am vizitat pe vechiul meu prieten — Mihail Vasilievici Vanin, care, după 15 ani de închisoare, se afla în surghiun în oraşul Uhta. El m-a însărcinat să mă întâlnesc la Moscova cu Ilia Grigorievici Ivanov, prietenul lui, care îi promisese o Biblie şi altă literatură duhovnicească.
Ne-am întâlnit în casa lui Ivanov. În timpul discuţiei Ivanov mi-a propus să lucrez în VSEHB, deoarece eram scutit de munca
în producţie din cauza invalidităţii. Eu nu cunoşteam în timpul acela starea lăuntrică a acestui centru, de aceea am consimţit.
A doua zi Ivanov mi-a făcut cunoştinţă cu Jidkov şi Karev, cu care am avut o discuţie amplă. Ei îl cunoşteau bine pe unchiul meu
Konkin K. D. şi au hotărât să mă primească în rândurile lor. Am completat anchetele pentru activitatea în VSEHB, apoi mi-am cerut permisiunea să-mi iau concediu pe 2 luni fără plată, deoarece pe unele rude nu le văzusem deja de 20 de ani. După aceea mă gândeam să încep slujirea oriunde m-or trimite. Ei au încuviinţat şi eu am plecat.
Mai întâi am sosit la Bataisk, unde locuia sora mea. Am mers cu ea la adunare şi am transmis salutări de la fraţii de la Moscova:
Jidkov, Karev şi Ivanov, împlinind rugămintea lor.
Prezbiterul Sâciov m-a invitat la el acasă şi s-a interesat de biografia mea. I-am povestit pentru ce am fost arestat prima dată, a doua oară. Am amintit că a contribuit la a doua arestare a mea M. S. Kapustinski. Despre aceasta el m-a rugat să-i povestesc mai amănunţit. Până atunci gândeam că Kapustinski e unica personalitate în frăţietatea noastră capabilă de trădare.
Sâciov asculta cu o mare atenţie şi oarecum cu precauţie. Şi deodată, spre mirarea mea, el îmi spuse: „Frate, şi eu sunt la fel…“
Când am auzit aceste cuvinte, am rămas atât de uimit, încât mi-am plecat capul pe mâini şi nu ştiam ce să spun şi ce să gândesc…
Văzându-mi starea, el zise: „Noi toţi suntem la fel… toţi trebuie să dăm informaţii împuterniciţilor despre tot ce se face în
biserică şi despre orice ne-ar ruga ei şi trebuie să îndeplinim însărcinările lor“.
Am suportat greu această comunicare groaznică. Ea mă uluise.
Apoi am venit în oraşul Prikumsk (ţinutul Stavropol). Acolo m-am aflat o lună la sora mea, în fiecare zi făceam adunări. Prezbiter superior era R. R. Podgaiski. Vroiam să verific ceea ce auzisem de la Sâciov referitor la prezbiterii superiori şi l-am întrebat pe prezbiterul din partea locului despre Podgaiski. El mi-a spus: „Podgaiski parcă nu mai e cel care a fost. El vine la noi şi, în locul Bibliei, citeşte în faţa adunării ziare despre realizările puterii
sovietice. Ne este greu să vedem lucrul acesta, dar nu îndrăznim să-i spunem, iar el ne vizitează în treacăt şi pleacă fără să ne aducă nici un fel de zidire“.
Aflându-mă două luni în călătorii, vizitând multe biserici, am văzut că fratele care îmi descoperise adevărul despre lucrarea distrugătoare a prezbiterilor superiori avea dreptate.

Şi totuşi vroiam foarte mult să aud despre aceasta de la I. G. Ivanov, care mai mult ca oricare altul ştia taina căderii VSEHB-ului. Înainte de a mă întoarce la Moscova am discutat cu prezbiterul comunităţii din Reazan N. P. Boldin, însă acela m-a întâmpinat astfel, încât nici nu mi-a permis să transmit salutări — atât de „conştiincios“ îndeplinea el dispoziţiile „fraţilor săi mai mari“, adică ale împuternicitului Consiliului Afacerilor Religioase şi ale conducătorilor Uniunii.
După toate acestea am venit la Moscova. M-am întâlnit cu I. G. Ivanov în casa de rugăciune. Trebuie să spun că în timpul
întrevederii noastre, când fusesem primit să lucrez în VSEHB, el îmi acordase o mare atenţie şi îmi zise: „Vom fi buni prieteni“.
De aceea m-am adresat lui cu inima deschisă. Nu i-am povestit ce a spus Sâciov din Bataisk, ci i-am spus ceea ce am văzut eu însumi timp de 2 luni de călătorii prin comunităţi. În afară de aceasta i-am amintit că adevăraţii copii ai lui Dumnezeu au suferit şi suferă şi acum în lagăre, „iar voi aici aţi vândut lucrarea lui Dumnezeu“ — i-am spus eu. El m-a ascultat îndelung, la un moment dat îmi zise: „Oare ai văzut numai ceea ce e rău, iar ce e bine n-ai văzut?“ În timpul
acesta veni omul de serviciu şi îl chemă pe Ilia Grigorievici pentru o discuţie lungă.
În noaptea aceea am meditat încă o dată la toate cele auzite şi văzute şi la discuţia mea cu Ilia Grigorievici şi am hotărât ca în timpul următoarei discuţii mai mult să tac, să ascult ce va vorbi el. Sufeream foarte mult pentru toată lucrarea lui Dumnezeu, care ajunsese în o asemenea stare deplorabilă.
A doua zi ne-am întâlnit iarăşi. Ne-am aşezat într-un ungher lângă amvon, eu aşteptam ca el să înceapă a vorbi primul şi ambii am tăcut mult. În sfârşit, nerezistând, el mă bătu pe umăr şi îmi zise: „Ştim totul, mai mult decât ai spus ştim. Dar spune: ce să facem, ce să facem?!“ Spusese lucrul acesta cu un glas atât de neajutorat, încât m-a
străpuns până în adâncul sufletului. Iarăşi am tăcut ambii. El mi se păru ca Samson, căruia filistenii i-au ras părul, i-au scos ochii, i-au legat mâinile şi l-au dus în temniţă, iar apoi l-au silit să învârtească la râşniţă. Şi m-am gândit: dacă l-ai întreba: „Samson, de ce râşneşti pentru vrăjmaşii poporului lui Dumnezeu?“, el ar spune la fel: „Dar ce să fac? Să mă eliberez nu am putere, iar dacă nu voi râşni, mă vor omorî, dar eu vreau să trăiesc!“
După această întrevedere şi după sfârşitul în tăcere al discuţiei noastre ne-am luat rămas bun şi până în ziua de azi nu ne-am mai văzut.
În decembrie 1957, aflându-mă la Moscova, am avut prilejul să mă întâlnesc cu o soră-bătrână de 85 de ani, Pelagheia Ivanovna Ivanova, originară din regiunea Reazan. Această soră, când venea la locul ei de baştină, vizita comunitatea noastră din s. Ivankovo şi aducea întotdeauna binecuvântare prin prezenţa sa, fiindcă era o lucrătoare înzestrată în câmpul Domnului. Ea a lucrat diaconiţă 30 de ani cu răposatul V. G. Pavlov. Multe suflete a câştigat ea pentru Domnul prin vizitele, prin convorbirile sale.
Încheind discuţia îndelungată despre toate binecuvântările pe care le-am avut în anii trecuţi, ea zise deodată: „Dar eu nu sunt de acord cu VSEHB-ul şi cu lucrările lui“. Lucrul acesta mă miră. Atunci ea îmi povesti cum l-a invitat pe I. I. Jidkov şi i-a spus:
„De ce v-aţi unit cu autorităţile, ca să mergeţi împotriva adevărului? Doar este scris: «Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu»“.
El mi-a răspuns: „Pelagheia Ivanovna, dacă nu ne-am fi învoit, nu ne-ar fi permis să ne adunăm“. „Dar Îi trebuie oare Domnului astfel de adunări, unde se încalcă Cuvântul Lui? — îi zic eu. — Saul i-a spus cândva lui Samuel:
«Vitele pe care le-am lăsat, boii şi oile care mugesc şi behăie, le-am lăsat ca să le jertfim Domnului». Dar Samuel i-a spus lui Saul că
Domnul are nevoie de ascultare. Neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât
închinarea la idoli.“
Iakov Ivanovici tăcea. Probabil, îi era greu să se împotrivească
adevărului. Atunci i-am spus: „Nu veţi avea binecuvântare pentru că aţi călcat voia lui Dumnezeu, v-aţi unit cu lumea aceasta, ca să distrugeţi lucrarea lui Dumnezeu. Domnul Se va depărta de voi şi vă va nimici lucrarea“.
În anul 1958 am venit la Reazan. Ştiind starea bisericilor înregistrate, supuse împuterniciţilor (iar poporul lui Dumnezeu încă nu înţelegea lucrul acesta!), am început lucrarea în mijlocul comunităţilor neînregistrate. La Reazan, în casa unde locuiam se aduna serile de trei ori pe săptămână tineretul şi câţiva fraţi şi surori bătrâni pentru a face adunări de zidire duhovnicească. Prezbiter superior al regiunii Reazan era Bulgakov Grigori Timofeevici. În anul 1960 m-am întâlnit pe neaşteptate cu el. Îmi spuse:
—Sunt bucuros să te văd Serghei Terentievici!
—De ce? — îl întreb.
—Păi cum să nu! Eu şi cu Piotr Alekseevici Ivanov (prezbiterul din or. Kasimov) am fost acum la împuternicit şi el m-a certat pentru că predici în grupurile neînregistrate ale regiunii Reazan. Bulgakov m-a dojenit mult pentru activitatea mea. La sfârşit i-am spus:
—Grigori Timofeevici, hai să vorbim despre ceva ziditor.
—Despre ce am eu de vorbit cu tine?
—Măcar şi despre prorocul Iona, pe care Domnul l-a trimis la Ninive să predice, dar el n-a ascultat şi a plecat la Tars. Iar apoi
ştim ce i s-a întâmplat din cauza acestei neascultări… Eu nu doresc să încalc porunca Domnului cu privire la propovăduirea Evangheliei, căci atunci nu voi rămâne nepedepsit.
Şi Domnul a făcut să vorbească măgăriţa cu glas omenesc: rotindu-şi privirile încolo şi încoace (lângă noi nu era nimeni), Grigori Timofeevici spuse: „Da, împuterniciţii acţionează cu şiretenie.
De câţi agenţi secreţi ar fi avut nevoie ca să ne urmărească, iar ei fac lucrul acesta prin noi!…“

Din „Urmați-le credinţa”, paginile 33-37

toată cartea aici

„Am văzut robi călare…” sau „Stimați robi…” – o analiză

”Am văzut robi călare, și voievozi mergând pe jos ca niște robi.” Eclesiastul 10:7

Într-un oraș din Banat a avut loc o întâlnire ecumenică unde au fost invitați preoți, pastori și politicieni. E bine? E rău? Nu credem toți în același Dumnezeu? Haideți să vedem ce înseamnă ecumenismul și ce are Dumnezeu de spus despre el.

DEX-ul dă următoarea definiție ecumenismului:

ECUMENÍSM n.
Mișcare religioasă ce urmărește scopul de a unifica toate bisericile creștine. /<fr. oecuménisme
[NODEX]

Adică toate religiile adunate într-una singură. Catolicul, ortodoxul și protestantul merg împreună la rugăciune. Să cercetăm câteva religii, să vedem ce cred:

Ce cred catolicii:

1. Biserica Catolică este formată dintr-un număr de biserici particulare, definite pe criterii teritoriale și rituale. În sfera de influență occidentală bisericile particulare sunt numite dioceze, iar în sfera de influență orientală, eparhii. Toate aceste organizații au în fruntea lor un episcop, considerat de credincioși ca fiind succesor direct al apostolilor. În fruntea colegiului episcopilor se află episcopul Romei, cunoscut sub numele de papă, care este văzut de credincioșii catolici drept succesor direct al Sfântului Petru, Întâistătătorul colegiului apostolilor lui Isus Cristos. (asta spune wikipedia)
2. Termenul „catolic” provine din grecescul „καθολικός”, care înseamnă „universal”. (sursa)
3. (165) Biserica o numără printre membrii săi pe Fecioara Maria şi pe nenumăraţi sfinţi, ca modele şi mijlocitori. (sursa)
4. (197) După înălţarea Fiului său, Fecioara Maria, cu rugăciunile sale, ajută primele roade ale Bisericii. Chiar şi după ridicarea sa la cer, ea continuă să mijlocească pentru fiii ei, (sursa)

Ce spune Dumnezeu?
(1) „Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.” 1 Petru 2:5
„Şi cântau o cântare nouă şi ziceau: „Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pământ!” Apocalipsa 5:9,10

Celor care aveți timp, vă recomand pentru lectură un articol: De ce nu avem episcopi și diaconi?
(3) (4) „Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos,” 1 Timotei 2:5
”Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit.” 1 Ioan 2:1

Pentru cei care aveți timp, urmăriți vă rog videoclipul acesta unde preotul Valeriu explică despre ”Fecioara Maria și rolul ei în spiritualitate”.

Așa cum cere Dumnezeu, la fiecare punct am adus două argumente (doi martori). Desigur, sunt mai multe.

Biblia nu spune nimic despre preoția unor anumite persoane, ci de preoția tuturor credincioșilor. Biblia nu spune nimic despre cultul fecioarei Maria. Biblia spune că este un singur Mijlocitor punct.
Concluzie: Nu putem crede ce cred catolicii. Dacă ne unim cu cu ei, ne punem împotriva lui Dumnezeu..

Mai departe, să vedem ce cred ortodocșii:

1. Teologia acestei Biserici se bazează pe scrierile Bibliei, pe Tradiția Bisericii și pe trăirea vieții religioase în cadrul Bisericii, singurul loc în care Biblia poate fi corect înțeleasă. Se acordă o mare importanță Sfintei Împărtășanii, eveniment în urma căruia credincioșii se unesc spiritual și material cu Iisus Hristos. (sursa)
2. Sfânta Tradiție sau Sfânta Predanie este învățătura dată (lăsată și transmisă) de Dumnezeu prin viu grai Bisericii, din care o parte s-a fixat în scris, mai târziu. Ca și Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiție cuprinde descoperirea dumnezeiască trebuitoare mântuirii noastre. Ea este viața Bisericii în Duhul Sfânt (sau „viața Duhului Sfânt în Biserică” – Vladimir Lossky) și curentul, fluviul viu al vieții Bisericii. (sursa)
3. Biserica Ortodoxă admite posibilitatea reprezentării în imagini a lui Hristos și a sfinților întrucât recunoaște întruparea Fiului lui Dumnezeu, a doua Persoană a Sfintei Treimi, ca Dumnezeu adevărat și Om adevărat. Cultul icoanelor, care a fost contestat în secolele VII-VIII, a fost restabilit definitiv la Sinodul al VII-lea Ecumenic. Pentru creștini, icoana nu este o simplă formă de reprezentare artistică, ci obiect de cult și modalitate de ilustrare picturală a învățăturii creștine, alături de Sfintele Moaște, de cărțile liturgice șcl. (sursa)

Ce spune Dumnezeu?
(1) ”Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,” 2 Timotei 3:16
”Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” Iosua 1:8

(2) ”Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.” Marcu 7:7
”Drept răspuns, El le-a zis: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinii voastre?” Matei 15:3

(3) ”Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.” Exod 20:4-6
”Niciun dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!” Psalmul 81:9

Pentru lectură suplimentară: Este tradiţia ortodoxă de la Dumnezeu ?

Vă recomand o dezbatere edificatoare a preotului Valeriu, cu tema: ”Tradițiile Religioase și importanța acestora”

Concluzie:

Dacă vrem să fim de partea Adevărului, nu ne putem unii cu ortodocșii.

Ce spun baptiștii:

1. Sistemul congregaționalist de guvernare bisericească conferă autonomie bisericilor locale individuale în domeniile legislației și organizării interne și doctrinei. Bisericile baptiste nu sunt sub controlul administrativ direct al vreunui organ cum ar fi un consiliu național sau al vreunui lider – episcop sau papă. Forma de organizare, conducerea și doctrina sunt de obicei hotărâte democratic de membrii laici ai fiecărei biserici, ceea ce explică diversitatea credințelor de la o biserică baptistă la alta. (sursa)
2. În general, baptiștii recunosc trei slujbe conform Scripturii, acelea de pastor-învățător, prezbiter și de diacon. (sursa)
3. CULTUL CREȘTIN BAPTIST- UNIUNEA BISERICILOR CREŞTINE BAPTISTE
4. Binecuvântarea copiilor nu este un ritual religios şi nici nu se aseamănă cu botezul copiilor la ortodocşi. Binecuvântarea copiilor este un privilegiu dat nouă de către Dumnezeu şi este o chemare a Numelui Lui peste copiii noştri. (sursa)

Ce spune Dumnezeu?

(1) „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” 2 Timotei 3:16-17
”Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” Matei 24:35

(2) ”Voi să nu vă numiţi Rabi! Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sunteţi fraţi.” Matei 23:8
”Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.” 1 Petru 2:5

(3) ”Căci noi n-avem aici o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare.” Evrei 13:14
”Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare; au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferăstrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi – ei, de care lumea nu era vrednică – au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului. Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit; pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi.” Evrei 11:36-40

(4) ”Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. Să nu faceţi ce se face în ţara Egiptului unde aţi locuit şi să nu faceţi ce se face în ţara Canaanului unde vă duc Eu: să nu vă luaţi după obiceiurile lor.„ Levitic 18:1-3
„Fraţilor, pentru voi am spus aceste lucruri, în icoană de vorbire, cu privire la mine şi la Apolo, ca prin noi înşine să învăţaţi să nu treceţi peste „ce este scris”: şi niciunul din voi să nu se fălească deloc cu unul împotriva celuilalt.” 1 Corinteni 4:6

Lectură suplimentară pentru cei cu timp:

Binecuvantarea copiilor mici

Obiecte și obiceiuri cu semnificație idolatră

Har, ritual, popa si templu

Concluzie:

Am întrebat-o pe mama când eram mic: care religie îi mai bună? Mi-a răspuns că baptiștii sunt cel mai aproape de adevăr. Una-i să fii în casă și alta să fii la ușă, lângă casă. Una-i să fii în Adevăr, și alta-i să fii aproape de Adevăr. Bine spune un proverb: o jumătate de adevăr e o minciună întreagă.
Concluzie finală

Dacă dorim sincer fim de partea Adevărului, va trebui să căutăm să cunoaștem ce vrea Dumnezeu de la noi. Aceasta putem cunoaște doar din Cuvântul Său. Lăsând la o parte prejudecățile, să cercetăm toate lucrurile și să păstrăm ce este bun. „Binele este unul singur.” Vorba preotului Valeriu: „Cine vrea să ajungă în cerul lui Dumnezeu, va asculta cuvintele lui Dumnezeu. Cine se ia după cutare și cutare, va ajunge unde merge cutare și cutare.”

Din Cuvântul lui Dumnezeu, vedem că El nu este de acord cu ecumenismul. Nu există un Dumnezeu care odată spune într-un fel, iar mâine schimbă. Acela nu-i Dumnezeul Bibliei. Nu există un Dumnezeu al catolicilor, unul al ortodocșilor și unul al protestanților. Nu există decât Dumnezeul Bibliei, restul sunt dumnezei.
”Am văzut robi călare, și voievozi mergând pe jos ca niște robi.” Eclesiastul 10:7

”Stimați robi”
”Sclavia (din latinescul medieval sclavus < slavus) desemnează condiția umană a persoanelor (sclavii) care lucrează pentru un stăpân fără remunerație și ce nu dispun de drepturi asupra propriei persoane. Sclavii trebuie să îndeplinească toate ordinele stăpânului de la naștere sau capturare (trecerea de la libertate la sclavie) până la moarte sau eliberare (trecererea de la sclavie la libertate). Din punct de vedere istoric, sclavia înseamnă, prin definiție, negarea egalității între oameni, iar filozofic sclavii erau considerați o specie aparte și inferioară.” (sursa)

Un soi de curat-murdar coane Fănică.
”Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși. Căci ce legătură este între neprihănire și fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înțelegere poate fi între Hristos și Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu.” De aceea: „Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeți de ce este necurat, și vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, și voi Îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul cel Atotputernic.” 2 Corinteni 6:14-18 De ce nu s-a citit din textul acesta?
”În norod s-au ridicat și proroci mincinoși, cum și între voi vor fi învățători mincinoși, care vor strecura pe furiș erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat și vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică. Mulți îi vor urma în destrăbălările lor. Și, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. În lăcomia lor vor căuta ca prin cuvântări înșelătoare să aibă un câștig de la voi. Dar osânda îi paște de multă vreme, și pierzarea lor nu dormitează.” 1 Petru 2:1-3
„Căci așa mi-a vorbit Domnul Dumnezeul lui Israel: „Ia din mâna Mea acest potir plin cu vinul mâniei Mele și dă-l să-l bea toate neamurile la care te voi trimite. Vor bea și se vor ameți, și vor fi ca niște nebuni la vederea sabiei pe care o voi trimite în mijlocul lor!” Eu am luat potirul din mâna Domnului și l-am dat să-l bea toate neamurile la care mă trimitea Domnul” Ieremia 25:15-17
„M-a lovit… dar nu mă doare!… M-a bătut… dar nu simt nimic! Când mă voi trezi? Mai vreau vin!” Proverbe 23:35

Atunci cui spunem ”frate„?

Mi-este frate orișicine are duhul rugăciunii,
Care are-o sfântă groază de părerile minciunii,
Care pentru-o vorbă slabă se căiește ani de zile,
Care pentru orice greșuri plânge lepădându-și-le.

Mi-este frate orișicine își câștigă-o pâine amară,
Învățat cu nedreptatea și cu vorba de ocară.
Care nu râvnește-avutul nimănui pe nici o cale,
Ce-și îndură cu-nfrânare crucea curăției sale.

Mi-este frate cine rabdă, cine-așteaptă, cine tace,
Cine plânge, cine-asudă, cine luptă, cine face,
Cine poartă pentru alții vini de care nu-i de vină
Încrezându-se-n Dreptate, Înviere și Lumină.

Mi-este frate îndrăznețul și eroul și zdrobitul
De la unde-ncepe-Apusul până unde-i Răsăritul –
Căci acela, doar acela este-un har pentru noroade
Nu se teme nici de moarte, nici de viață, nici de roade. (sursa)

Asocierea este vinovată! Să presupunem că mergi cu niște hoți la furat și sunteți prinși toți. Tu nu ai furat, doar ai mers cu ei. Vei putea să convingi judecătorii că ești nevinovat?

Să ne pocăim căci timpul pocăinței expiră…

Biblia fără versete

O puteti descarca aici.

Atenție! Discoteca „pocăită” de la „Harvest”

„Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute și își vor da învățători după poftele lor. Își vor întoarce urechea de la adevăr și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.” 2 Timotei 4:3-4

Pentru început vă rog să vizionați cam 3 minute din următorul video:

Mulțumesc. Acuma citiți în continuare:

„Așa vorbește Domnul despre prorocii care rătăcesc pe poporul meu, care, dacă au de mușcat ceva cu dinții, vestesc pacea, iar dacă nu li se pune nimic în gură, vestesc războiul sfânt: „Din pricina aceasta, va veni noaptea peste voi… fără nicio vedenie! Și întunericul… fără nicio prorocie! Soarele va asfinți peste acești proroci, și ziua se va întuneca peste ei! Văzătorii vor fi dați de rușine, ghicitorii vor roși, toți își vor acoperi barba; căci Dumnezeu nu va răspunde.”” Mica 3:5-7

„Vedeniile lor sunt înșelătoare, și prorociile lor mincinoase. Ei zic: „Așa vorbește Domnul!”, măcar că Domnul nu i-a trimis; și fac pe oameni să tragă nădejde că se va împlini cuvântul lor. Nu sunt înșelătoare vedeniile pe care le aveți și nu sunt mincinoase prorociile pe care le rostiți? Voi ziceți: „Așa vorbește Domnul!”, în timp ce Eu n-am vorbit. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Pentru că spuneți lucruri înșelătoare și vedeniile voastre sunt minciuni, iată, am necaz pe voi, zice Domnul Dumnezeu.” Ezechiel 13:6-8

” Am auzit ce spun prorocii care prorocesc minciuni în Numele Meu zicând: „Am avut un vis! Am visat un vis!” Până când vor prorocii aceștia să prorocească minciuni, să prorocească înșelătoriile inimii lor?” Ieremia 23:25

„Căci terafimii vorbesc nimicuri, ghicitorii prorocesc minciuni, visele mint și mângâie cu deșertăciuni.” Zaharia 10:2

„Ei își închipuie că veșnice le vor fi casele, că locuințele lor vor dăinui din veac în veac, ei, care dau numele lor la țări întregi. Dar omul pus în cinste nu dăinuie, ci este ca dobitoacele care se taie. Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere, precum și cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. – (Oprire)” Psalmul 49:11-13

Mai uitați-vă puțin de la minutul 34:30 de aici. Fiți atenți la ecran: „sunt ochii tăi IUBITO”.

Apoi aici:

Oameni buni! Asta-i blasfemie curată! Cum poți să schimbi „iubito” (care nu întâmplător este îmbrăcată în roșu) cu numele Domnului? Nu scrie clar să nu luăm în deșert Numele Domnului? Asta-i ca și când ai schimba numele cârciumii din „la trandafirul galben” cu „Betel„. Dar băutura servită provoacă aceeași amețeală…

„Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși. Căci ce legătură este între neprihănire și fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înțelegere poate fi între Hristos și Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu.” De aceea: „Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeți de ce este necurat, și vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, și voi Îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul cel Atotputernic.”” 2 Corinteni 6:14-18

„…ce este înălțat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.” Luca 16:15

„Veniți totuși să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna. De veți voi și veți asculta, veți mânca cele mai bune roade ale țării; dar de nu veți voi și nu veți asculta, de sabie veți fi înghițiți, căci gura Domnului a vorbit.” Isaia 1:18-20

Scriu pentru că am rude care merg acolo. Nu vă mai duceți, măcar de dragul copiilor voștri…Acolo cu siguranță nu este Dumnezeu. Ascultați susurul blând al Cuvântului.

La sfârșit, vă las cu o cântare:

Să nu stricăm adevărul,
preasfintelor Scripturi,
să nu stricăm adevărul,
cu alte-nvăţături!

Căci cine strică un cuvânt,
din sfânta Carte dată,
cădea-va-n mâna Celui Sfânt
la dreapta judecată!

Să nu-ncurcăm adevărul,
Cereştilor Puteri,
să nu-ncurcăm adevărul
cu omeneşti păreri.

Căci cine-ncurcă drumul viu,
şi calea cea curată,
pieri-va-n veşnicul pustiu,
la dreapta judecată!

Să nu-ntinăm adevărul,
cel sfânt şi minunat,
să nu-ntinăm adevărul,
prin pofte şi păcat!

Căci cine-Ți va sluji, Isus,
cu inimă-ntinată,
cădea-va pentru veci răpus
la dreapta judecată!

Să înălţăm adevărul,
mai sus şi mai frumos,
să înălţăm adevărul.
El e întreg Hristos!

Căci cine ‘nalţă-n viaţa sa,
Fiinţa minunată,
şi Domnu-I va ‘nălţa aşa,
la dreapta iudecată!

Nicolae Moldoveanu

Viaţă scurtă…

Viaţă scurtă,viaţă scurtă,
cât de lung popas păreai,
cât de mult ceream Ia tine,
şi-acum ce puţine-mi dai!

Clipă dusă, clipă dusă,
ce puţină te-am crezut,
şi-acum prea târziu cum aflu,
cât de scump eu ice-am pierdut.

Drum al slavei, drum al slavei,
cât poţi fi de luminos,
şi eu totuşi cât de leneş
te-am urmat după Hristo tos.

Veşnicie, veşnicie,
ce clipită-i cât am plâns.
şi tu câtă5 bogăţie
de cântări şi har mi-ai strâns!

Milă sfântă, milă sfântă,
Ce puţin te-am meritat,
Și tu-n câtă bunătate
mă doreşti în cer intrat!

Traian Dorz

Secretul ”ofensivei” în căsnicie

Nu-i viața simplă cum se crede, dar nici atât de complicată
Secretul vieții este unul: să-ți fie-n totul acordată
Cu tonul muzicii Scripturii, și vei vedea atunci că nu-s
Pe lumea asta fericiri ca cele-aduse de Isus.

Căsătoria nu-i deloc o loterie, cum se spune,
Ci orișicum at fi făcută, mereu sunt șanse tot mai bune
Să faci din ea o fericire, un colț de rai aicea jos,
Dacă o ții tot mai pătrunsă de Duhul Sfânt al lui Hristos.

În mod obișnuit se spune, când este o căsătorie,
Ca să fii bun, să te lași moale, că-așa e bine-n căsnicie.
Eu îți spun NU cu hotărâre! Căci doar voința ta tenace
Și-ambiția de-a nu ceda, e tot ce fericit te face.
Nu te grăbi să dai verdicte, să socotești o erezie,
Ci relaxează-te, ascultă, și imediat vezi ce-o să fie.

Atâta fericire ai, pe cât voința ți-e mai tare,
Cu cât ambiția-ți va fi mai îndărătnică, mai mare.
O competiție palpitantă, o-ntrecere între cei doi –
Asta-i ce-aduce fericirea – și nu aceea de-a fi moi.
Ambiția care te-mpinge să nu cedezi nici mort de-ai fi,
Este rețeta fericirii, a idealei căsnicii.

Aflăm din paginile sfinte că soțul e acreditat
Ca solul lui Hristos pe Terra, în lumea asta de păcat.
Și tot din paginile sfinte vedem soția-nobilată
Cu farmecul chemării sfinte: Mireasa lui Hristos curată.

Tu soțule, ai un mandat ce-L reprezintă pe Hristos;
Să nu-ți cobori standardul vieții pentru nimica mai prejos.
Ah, cum aș vrea să pot mai tare să-ți strig s-auzi și tu mai bine,
Că ești un sfânt ambasador, nu ești un ordinar oricine.
Să nu scobori din rangul tău, să nu te injosești cerând
Soției ca ea să iubească. Să nu-i dai niciodată rând.
Hristos e Cel ce-a dat viața, Hristos e Cel ce s-a jertfit,
Hristos cu preț amar de sânge, nu S-a lăsat, ci a iubit.
De câte ori iubești soția, în viața ei căutând ceva,
Ești un proscris, ești un oricine, căzut de la chemarea ta.
Cu cât temeiuri mai puține de dragoste vor fi în ea,
Cu-atât mai strălucită slavă reflectă din iubirea ta.
Să nu cedezi pentru nimic, să nu trădezi sfânta-ți chemare
De-a fi stăpân în casa ta prin dragostea cea jertfitoare.
Tu ești chemat – nu te lăsa – să fii stăpânul jerfitor,
Să te cunoască de bărbat, nu cârpă, nu un cerșetor.
Să ai o inimă de stâncă, nesimțitoare pentru tine,
Dar pentru ea, să-ți sângereze, în duioșie și suspine.
De tine leapădă-te crunt, ca Petru cu blestem de Domnul,
Dar oe soție s-o iubești; de dragul ei să-ți fugă somnul.
Să fii bărbat ambițios, ca să fii demn de pălărie,
Să nu te pleci în fața ei, semnificând cerșetorie.
Să nu primești din partea ei, nimic ce nu ai cucerit.
Tu ești stăpân și domn puternic; să nu te-apleci pân-la cerșit.
Văzut-ai pe Hristos vreodată, din dragoste față de tine,
Scăzând pretențiile Sale, doar să te aibă pentru Sine?
Bărbate, tronul tău e-o cruce. Să nu te dai jos de pe ea;
Ce n-ai putut lucra în cuie, nicicum altfel nu vei putea.
O viață plină de minuni și slavă a trăit Hristos,
Dar niciodată nu a fost mai plin de slavă și frumos
Ca-n ziua cea de neuitat, când atârnat pe cruce sus,
Ne-a deschis calea către cer, să fim cu El în ceruri sus.
De vrei să fii în casa ta iubit și prețuit la fel,
Nu căuta să faci nimic, cum nu a căutat nici El.
Iubește, rabdă și așteaptă; să n-accepți nici un compromis,
Căci trebuie ca pân’la urmă să fie-așa cum El a zis.
Nu te lăsa, o, nu bărbate, ci mergi mereu la Dumnezeu
Și cere cu-ndărătnicie în casa ta verdictul Său.
Tu poruncești în duhul casei, cuvântul tău e lege-n ea,
Și țintuit pe lemnul crucii, să faci să se-mplineasc-așa.
Ca să fii sfânt și să iubești, să fii integru și plăcut,
E dreptul tău – să nu-l cedezi, ci fi și surd și fi și mut.
Tu ești chemat să poruncești un duh de jertfă-n casa ta.
Să nu te uiți la rezultate; așteaptă, că le vei vedea.

Se spune-adesea la soții: cedează, soro, lasă-așa,
Să n-ai voința ta deloc, fă totul cum bărbatul vrea.
Greșit! Ascultă azi ce-ți spun: pretenția ta să n-o cedezi.
Tu ești mireasa lui Hristos, aleasă și împodobită,
Tu trebui’ să-l farmeci pe soț, făcându-i inima vrăjită.
E dreptul tău, noblețea ta, să ai un suflet alb, candid,
Ca să se simtă-mpins spre tine, cu forța pompei pentru vid.
E dreptul tău să taci smerită, și-apoi doi ochi dulci și curați
Să îi ridici privindu-l țintă, și până-n suflet să-l străbați. L
Să nu îl ierți și să nu îl cruți, omoară-l cu dulceața ta,
Și fă-l să știe cine ești: ești scumpa, porumbița sa.
Când poate soțul tău o zi să nu se simtă-mpins spre tine,
Să nu te lași, e dreptul tău să vezi de unde răul vine.
Să nu-ți dai somn și nici odihnă până nu-l vezi ca pe-un resort
Cum vine iarăși și îți zice: o, fără tine, eu nu pot!
Pentru nimic în lumea asta în fața lui nu te pleca,
Cedându-ți drepturile tale. Să nu-i dai lui din partea ta.
E dreptul și e cinstea ta să-i mergi întru întâmpinare,
Și când e supărat să-i spui: iubitule, îți cer iertare!
Mireasa e-n rochiță albă, și-așa plăcut înmiresmată,
Pe unde trece ea rămâne, o atmosferă parfumată.
Așa să fii dragă soție, să faci ca soțul tău mereu
Să caute tot mai aproape să fie împrejurul tău.
E dreptul tău, să porți veșmântul de mireasă,
Să calci măreț și grandios, să fii nobilă, grațioasă.
De ce s-aștepți ca soțul tău să te atragă el spre sine?
Ești tu atât de fără preț? Atât te prețuiești pe tine?
E dreptul și e cinstea ta, când intră soțul tău în casă,
Să îi impui respect solemn, prin atmosfera de mireasă.
Privirea ta și gestul tău, mișcarea și chiar glasul tău
Să-l copleșească într-atât încât să uite orice rău.
Să nu-ți dai dreptul ăsta-al tău; cu dinții să te ții de el.
Nu soțul ar trebui’ să te atragă, ci tu să îl atragi pe el.
Aceea care nu-și atrage soțul prin gingășia ei,
Nu merită s-o chemi soție – e ultima între femei.

Iubiții mei, iubiți-vă – căci Dumnezeu este iubire.
Iubirea Lui cea jertfitoare, e-adevărata fericire.
Acum, în încheiere, vreau să vă-nmânez o cheie mare,
Ce vă deschide garantat acces spre binecuvântare.
Să nu îți pleci urechea ta la nici o vorbă sau îndemn
Care nu vine din iubire, din Dumnezeul cel etern.
Când vorba sau îndemnul vine să ponegrească în vreun fel,
Aruncă-l până-n iad s-ajungă, căci de-acolo vine el.
De-ar fi bărbatul sau soția negri tăciuni de murdăriți,
Ei se privesc conform chemării, cum sunt de Domnul prețuiți.
În veac n-o să îți spună Domnul că soțu-i rău și e murdar,
Ci dracu e acel ce-ți spune; tu frige-l cu al iubirii jar.
În veac n-o să-ți arate Domnul nevasta că-i nesuferită,
Ci dracu-ți spune, însă tu privește-o în Hristos sfințită.

Iubiților, iubiți-vă! Și iarăși spun să vă iubiți!
Iubirea-i cerul pe pământ: iubiți, iubiți și iar iubiți!

Valdi Herman

Varianta audio:

https://audio.resursecrestine.ro/poezii/96377/39-secretul-ofensivei-in-casnicie

Să folosesc Iubirii

Să folosesc Iubirii,
arzând necontenit,
spre tot ce dă-nfrăţirii
un drum mai fericit.

Să folosesc Credinţei,
luptând tot mai aprins,
spre ceasul biruinţei
sub steagul ei ne-nvins.

Să folosesc Nădejdii
statornic rămânând,
prin orişice primejdii,
ostaș de primul rând.

Să folosesc Luminii,
‘noptarea-mprăştiind
spre zările seninii
vecii, însufleţind.

Să folosesc Dreptăţii
vieţuind curat,
mărturisind cetăţii,
înalt şi-adevărat.

Să folosesc Sfinţirii,
înmiresmând supus
suişul mântuirii
spre urma Ta, lsus.

Traian Dorz

De Crăciun…

De Crăciun, sub fulgi zglobii
pe Isus din nou vestindu-L,
trec pe uliţe copii
cu colindul.

Şi din zori până-n apus,
pe-o steluţă cu făclie,
ei duc lumii un Isus
de hârtie.

Dar tu frate credincios,
porţi tu Pruncul ce trăieşte?
Porţi în tine un Hristos
care creşte?

Nu-i vreun gând ce te-a-nşelat?
Un simbol? Sau o icoană?
Simţi că-I viu cu-adevărat?
Cere hrană?

După bezna cea de ani,
ţi-a adus Copilul zorii?
Vin la tine cei sărmani?
Vin păstorii?

Între ţapi cu corn de fler,
simţi că Pruncu-I viu şi teafăr?
Şi ţi-a răsărit în cer
un luceafăr ?

Simţi că Cel ce L-ai primit,
de-al Său har îţi umple gândul?
Şi vin magi din răsărit
căutându-L?

Altfel Pruncul nu e viu,
altfel ochiul tău te-nşeală,
altfel staulu-i pustiu,
ieslea-i goală!

Şi din zori până-n apus,
ca pe steaua cu făclie,
porţi şi tu tot un Isus,
de hârtie…

Costache Ioanid

După ce un om devine

După ce un om devine,
mai asemeni cu Hristos,
ascultarea Iui tăcută
străluceşte mai frumos

După ce a lui credinţă,
mai aprinsă-i în Hristos,
rodul faptelor smerite
străluceşte mai frumos.

După ce mai cu iubire,
caută pe-alţii, ca Hristos,
viaţa lui schimbată-n aur
străluceşte mai frumos.

După ce mai mult râvneşte
spre mai sus, uitând de jos
faţa lui tot mai cerească
străluceşte mai frumos.

Traian Dorz